Socrul meu mă dădea afară din casă, convins că sunt săracă

clătină din cap.

— În ultimii cinci ani am lucrat de acasă după ce adormea Matei.

Traduceri.

Consultanță.

Proiecte pentru firme din străinătate.

Tot ce câștigam economiseam.

Nu am spus nimănui.

Nici măcar ție.

— Dar… de ce?

— Pentru că, în fiecare lună, tu găseai alt motiv să nu economisim nimic.

Ea făcu o pauză.

— Cineva trebuia să se gândească la viitorul copilului nostru.

În acel moment, socrul intră fără să bată.

— Ei? Și-a revenit?

Andrei îi întinse telefonul fără un cuvânt.

Bătrânul privi ecranul.

Ochii i se măriră.

— Asta… este al