cu mândrie. Soțul meu, adică fiul soacrei, s-a uitat la mine și a zâmbit. Știa că momentul acela va rămâne mult timp în mintea tuturor.
A urmat prânzul. Mama a ajutat în bucătărie, dar fără să se bage peste nimeni. În timp ce soacra se chinuia cu rețetele sofisticate, mama a pregătit o mămăliguță aurie, cu brânză de casă și smântână groasă. Când a pus-o pe masă, toți au întins lingura, chiar și soacra.
După prima înghițitură, femeia care altădată râdea de mine a murmurat:
– Dumnezeule… n-am mâncat așa ceva