simplu:
– Mă bucur să vă cunosc, doamnă. Am auzit multe despre dumneavoastră.
Tonul ei blând, dar sigur, a umplut încăperea de o liniște ciudată. Nici un reproș, nici o urmă de mândrie. Doar o demnitate pe care o simțeai fără să o poți descrie.
Soacra a încercat un zâmbet:
– Oh, ce flori frumoase… De la florărie?
Mama a zâmbit ușor.
– Nu, din grădina mea. Mă trezesc cu ele în fiecare dimineață. Dacă le îngrijești cu sufletul, te răsplătesc.
Tata, care stătea la masă, a lăsat ziarul jos și a privit-o