scutecele.
Apoi n-a găsit șervețelele.
După aceea Maria a cerut ceva de mâncare.
— Ai ciorbă, i-am spus.
Răzvan a mers spre aragaz și s-a uitat la oală.
— Asta a stat pe foc când a leșinat?
— Da.
A rămas câteva secunde nemișcat.
Cred că atunci a început să înțeleagă că tot ceea ce considera el “niște treburi” continua simultan, indiferent dacă omul care le făcea mai putea sau nu.
Dar încă nu era gata să recunoască.
Seara m-a tras deoparte.
— Mamă, nu e corect ce faci.
— Ce fac?
— O întorci împotriva