ești vinovat.
A dat din cap.
— Știu.
— Nu cred că știi încă.
A zâmbit amar.
— Probabil că nu.
N-am rezolvat nimic în seara aceea.
Dar a fost prima discuție în care n-am mai vorbit despre case, apartamente sau orașe.
Am vorbit despre el.
Despre mama lui.
Și despre cât de greu îi era unui bărbat de peste patruzeci de ani să spună un cuvânt de două litere femeii care îl crescuse:
„Nu.”
Trei zile mai târziu, Viorica a sunat din nou.
Eram în bucătărie când Mihai a răspuns.
— Da, mamă.