fi uitat la Mihai și aș fi așteptat să văd dacă iar mă lasă singură în fața ei.
De data asta nici n-am apucat.
— Mamă, am discutat.
Atât.
Viorica a strâns buzele.
— Bine, bine.
Și a schimbat subiectul.
M-am uitat la Mihai.
El și-a văzut liniștit de cafea.
Atunci am înțeles că nu câștigasem o luptă cu soacra mea.
Nici nu asta fusese miza.
Învățasem ceva mult mai important: părinții merită ajutor, grijă și respect, dar iubirea pentru ei nu poate fi construită din sacrificarea unei alte familii.
Iar uneori,