Soacra mea a venit în București și ne-a spus la cafea: „Dacă erați oameni cu capul pe umeri, până acum apartamentul era pus la vânzare.” Voia să ne mutăm cu cei doi copii lângă ea, deși fiica ei locuia la două străzi distanță. Am refuzat, iar soțul meu n-a spus aproape nimic. Câteva săptămâni mai târziu, am văzut pe telefonul lui un anunț cu o casă din orașul mamei lui — iar sub fotografie scria „Salvat”.

ca să-ți aperi casa, nu trebuie să ridici vocea și nici să trântești ușa.

Trebuie doar ca, atunci când cineva încearcă din nou să hotărască în locul vostru, omul de lângă tine să nu-și mai coboare privirea.