copii adulți ai aceleiași mame.
Viorica n-a fost încântată.
O vreme a vorbit puțin cu noi.
Apoi a început din nou să răspundă.
Nu și-a cerut scuze.
Nici nu s-a transformat brusc într-o soacră care mă sună să-mi spună cât de mult mă apreciază.
Și, sincer, nici nu aveam nevoie.
Au trecut câteva luni.
Într-o duminică eram iar la ea.
Beam cafea în bucătărie.
La un moment dat, Viorica a oftat și a spus:
— Păcat totuși. Casa aia pe care ți-am trimis-o era foarte frumoasă.
Altădată m-aș fi încordat.
M-aș