M-am uitat la ea.
— Dar mie puteți?
A rămas cu gura întredeschisă.
— Tu ești soția lui Mihai.
— Și?
— E normal să-ți urmezi soțul.
Atunci Mihai a intervenit.
— Nu, mamă.
Viorica s-a întors spre el.
— Cum adică nu?
— Andreea e soția mea. Nu omul care trebuie să-și lase serviciul, părinții și viața ca eu să nu mă simt vinovat față de tine.
Pentru câteva secunde n-a vorbit nimeni.
Cred că aceea a fost prima dată când Viorica a înțeles că discuția nu mai era între ea și mine.
Era între ea