Soacra mea a venit în București și ne-a spus la cafea: „Dacă erați oameni cu capul pe umeri, până acum apartamentul era pus la vânzare.” Voia să ne mutăm cu cei doi copii lângă ea, deși fiica ei locuia la două străzi distanță. Am refuzat, iar soțul meu n-a spus aproape nimic. Câteva săptămâni mai târziu, am văzut pe telefonul lui un anunț cu o casă din orașul mamei lui — iar sub fotografie scria „Salvat”.

nimic pentru mine. V-am spus ce ar fi mai bine pentru familie.

M-am uitat la Mihai.

El nu și-a mai coborât ochii.

— Mamă, ne-ai cerut să vindem apartamentul și să ne mutăm.

— Pentru binele vostru!

— Binele nostru îl hotărâm noi.

Viorica a tăcut o clipă.

Apoi Iuliana a intervenit:

— Mihai, mama îmbătrânește. Nu poate să rămână singură.

Am răspuns înaintea lui:

— Iuliana, tu stai la două străzi.

— Și eu am doi copii și serviciu.

Viorica a completat imediat:

— Exact. Iuliana are viața ei. Nu pot să-i cer să lase totul.