„RIDICĂ-TE ODATĂ, NU TE MAI PREFACE…!”

l-am făcut a fost să încerc să mișc degetele de la picioare.

Au tremurat.

Am început să plâng.

Recuperarea a fost lungă. Greu de descris în cuvinte simple. Durere, exerciții, lacrimi, nopți în care voiam să renunț.

Andrei a venit o singură dată la spital. Mai mult ca să vadă „ce se întâmplă cu poliția”. Nu m-a întrebat cum mă simt.

Am cerut divorțul din salon, cu perfuzia în mână.

Poliția a deschis dosar pentru violență domestică. Vecinii au început să vorbească. Prietenii „de grătar” au dispărut.

Dar eu am