„RIDICĂ-TE ODATĂ, NU TE MAI PREFACE…!”

picioarele tot nu le simțeam.

Cerul era întunecat. Mirosul de grătar se amesteca cu aerul rece de seară. M-am gândit cât de absurd e că viața se poate rupe într-o secundă, ca un pahar scăpat pe gresie.

La spital, după investigații, medicul a venit cu verdictul.

Fractură serioasă la nivel lombar. Compresie pe nervi.

— Ați avut noroc — mi-a spus. — Dacă intervenția se amână, riscați paralizie permanentă. Vom opera imediat.

Noroc.

Cuvântul ăsta mi-a răsunat în cap.

Operația a durat ore. Când m-am trezit la terapie intensivă, primul lucru pe care