„RIDICĂ-TE ODATĂ, NU TE MAI PREFACE…!”

Toți au amuțit.

Muzica încă se auzea încet din curte, dar nimeni nu mai râdea. Se auzea doar respirația mea sacadată și șoaptele neliniștite ale invitaților.

Andrei s-a uitat confuz la paramedic.

— De ce poliția? A căzut, atâta tot.

Paramedica nu i-a răspuns. A continuat să-mi vorbească blând.

— Ana, rămâi cu mine. Nu te mișca. O să te ducem la spital imediat.

În ochii ei am văzut ceva ce m-a speriat și mai tare decât durerea: seriozitate.

Un echipaj de poliție a ajuns în câteva minute. Luminile albastre au luminat