Prietenul meu din copilărie o scotea în fiecare joi la dans pe mama mea rămasă văduvă

În fiecare joi ieșeau undeva împreună, chiar dacă era doar o plimbare și o înghețată.

Am rămas tăcută.

— Prima dată când am invitat-o la dans, a refuzat. A doua oară la fel. A treia oară mi-a spus că nu mai știe să danseze.

Paul râse încet.

— După primul cântec și-a amintit fiecare pas.

Mi-am șters ochii.

— De ce nu ai vrut să-mi spuneți?

— Pentru că nu era despre mine și nici despre ea.

Făcu o pauză.

— Era despre promisiunea făcută tatălui tău.

În joiua următoare, mama m-a sunat.

— Ai timp