10 lei
Am muncit așa aproape 5 luni. Din fiecare leu pe care mi-l dădea Costel, puneam deoparte cât puteam. Îmi cumpăram strictul necesar, restul îl strângeam într-o cutie de tablă pe care o țineam sub pat. Luca creștea, prinsese obrăjori, râdea acum când îi vorbeam. Iar eu învățasem toată evidența pe de rost, știam fiecare chiriaș, fiecare contract, fiecare restanță.
Într-o zi, o cunoștință de-a Marianei mi-a spus de o garsonieră mică, la parter, într-un bloc din apropiere, cu o chirie pe care, cu salariul meu, mi-o puteam permite.