Paznicul m-a găsit dormind pe casa scării, cu bebelușul de 5 zile la piept — a doua zi, în loc să mă dea afară, proprietarul blocului mi-a întins o cheie…

s-au umezit ochii peste caiet. De atâta timp nu-mi mai gătise nimeni nimic.

Apoi au început să apară lucrurile la ușa garsonierei. Nu le lăsa nimeni în față, nu suna nimeni. Găseam dimineața o pungă cu body-uri de bebeluș, spălate și călcate. Un pachet de scutece. O căciuliță tricotată de mână. Un borcan de dulceață. Nimeni nu-și punea numele. Blocul acela întreg, oameni pe care nici nu-i cunoșteam, se strânsese în tăcere în jurul unui copil pe care îl văzuseră o singură dată, pe casa scării.

Plicul și bancnota de