a dormit pe o bancă, dar nu mai era aceeași. Frica era tot acolo, da, ca un șobolan care nu pleacă. Dar printre frică se strecurase o scânteie: ideea periculoasă că destinul se putea schimba în două zile.
Joi a venit mai repede decât se așteptase.
Alina s-a trezit cu mult înainte de răsărit, cu inima bătându-i neregulat. La adăpost primise un duș cald și o cafea amară. O femeie i-a împrumutat o rochie simplă, neagră, „bună la orice”, cum spusese ea. Alina și-a prins părul cu grijă, s-a privit