de ce avea nevoie ca să se poată descurca singură.
Prin cineva pe care îl cunoștea i-a găsit câteva ore de lucru pe săptămână.
Iarna aceea au avut și lemne.
Eu am continuat să lucrez în casa lui.
Cristina a continuat multă vreme să creadă că îl manipulasem.
Poate încă mai crede.
Dar într-o dimineață, după ce terminasem podeaua din hol, Aurel a trecut cu bastonul exact peste locul ud.
„Domnule Aurel!”
S-a oprit.
„Ce?”
„De doisprezece ani vă spun să nu călcați până nu se usucă.”
S-a uitat la