În cutia de biscuiți nu erau bani, așa cum se aștepta Andrei. Nici măcar câteva bancnote mototolite. Erau hârtii. Multe hârtii. Dosare îngălbenite, chitanțe, contracte, acte notariale, toate legate cu sfoară.
Andrei a simțit cum i se strânge stomacul.
— Ce-i asta? — a întrebat, cu vocea stinsă.
Ion s-a așezat încet pe un butuc de lemn. Respira greu.
— Asta e vila ta, frate.
Andrei a râs scurt, nervos. Un râs gol.
— Ești nebun? Astea sunt niște hârtii!
Ion a ridicat privirea spre el. Ochii