l-a alungat.
Dar nici nu i-a dat bani.
I-a spus că, dacă vrea să repare ceva, trebuie să înceapă prin a veni fără acte, fără interese și fără să ceară nimic.
Nu știu dacă va reuși.
Asta este între ei.
Eu știu doar ce s-a întâmplat cu mine.
Uneori mă întorc cu gândul la după-amiaza aceea de august.
La nucul de lângă drum.
La valiza veche.
La cei doi bătrâni pe lângă care aproape trecusem fără să opresc.
În ziua aceea eram convinsă că eu îi salvasem.
Le dădusem o