O fetiță de 15 ani îmi vindea mărar în fața pieței, cu mâini crăpate de om bătrân. Când am întrebat-o ce-și dorește de Paște, mi-a răspuns ceva ce m-a făcut să-mi las coșul din mână chiar acolo, pe asfalt…

coșul din mână. Chiar acolo, pe asfalt. Au sărit borcanele, s-a rostogolit cozonacul în punga lui, iar eu stăteam ca proasta și mă uitam la ea.

Nu-și dorea nimic. Nici telefon, nici haine, nici bani. Voia doar să stea la masă cu bunica ei.

M-am aplecat să-mi strâng lucrurile, iar ea a sărit imediat să mă ajute, cu mâinile alea ale ei. Și ca să nu mă vadă că-mi tremură bărbia, i-am zis repede:

— Da’ tu ce-o să porți de Paște?

I s-au aprins ochii. Adevărat, i s-au aprins.

— Am