O fetiță de 15 ani îmi vindea mărar în fața pieței, cu mâini crăpate de om bătrân. Când am întrebat-o ce-și dorește de Paște, mi-a răspuns ceva ce m-a făcut să-mi las coșul din mână chiar acolo, pe asfalt…

mă uit la mine de acum treizeci de ani, când și la noi acasă se strângea ban cu ban.

Nu știu ce m-a împins, dar am întrebat-o:

— Ție ce ți-ai dori de Paște, Ionela?

S-a gândit puțin. A zâmbit. Și mi-a răspuns ceva ce nu mai pot să uit:

— Să apuc și eu să stau la masă cu bunica. Anul trecut am vândut chiar în ziua de Paște, că-i trebuiau bani de pastile bunicii. Mi-aș dori doar să stăm amândouă la masă, ca lumea, măcar o dată.

Atunci mi-a căzut