mă uit la mine de acum treizeci de ani, când și la noi acasă se strângea ban cu ban.
Nu știu ce m-a împins, dar am întrebat-o:
— Ție ce ți-ai dori de Paște, Ionela?
S-a gândit puțin. A zâmbit. Și mi-a răspuns ceva ce nu mai pot să uit:
— Să apuc și eu să stau la masă cu bunica. Anul trecut am vândut chiar în ziua de Paște, că-i trebuiau bani de pastile bunicii. Mi-aș dori doar să stăm amândouă la masă, ca lumea, măcar o dată.
Atunci mi-a căzut