O fetiță de 15 ani îmi vindea mărar în fața pieței, cu mâini crăpate de om bătrân. Când am întrebat-o ce-și dorește de Paște, mi-a răspuns ceva ce m-a făcut să-mi las coșul din mână chiar acolo, pe asfalt…

o rochie! Mi-am luat prima rochie după 3 ani. E albastră, cu floricele. O port la biserică duminică.

O fată care avea palme de babă și care nu-și dorea nimic pentru ea se bucura de o rochie de câțiva zeci de lei ca de cea mai mare comoară din lume.

I-am strecurat în palmă o hârtie de 50 de lei, peste cei 10 pe verdeață. A vrut să mi-o dea înapoi, s-a făcut roșie, a zis că e prea mult.

— E pentru bunica, i-am spus. Să nu mai vindeți de