O fetiță de 15 ani îmi vindea mărar în fața pieței, cu mâini crăpate de om bătrân. Când am întrebat-o ce-și dorește de Paște, mi-a răspuns ceva ce m-a făcut să-mi las coșul din mână chiar acolo, pe asfalt…

și a zis doar atât:

— Se roagă și ea pentru noi, de-acolo de sus.

Ionela nu a plâns. Nici bunica. Vorbeau despre lipsurile lor cum vorbești despre vreme — ceva ce vine, ceva ce trece, ceva ce înduri. Iar între ele două era o căldură pe care eu, în casa mea plină cu de toate, nu o mai simțisem de multă vreme.

La un moment dat, Ionela s-a ridicat, s-a învârtit o dată prin cameră în rochia aia albastră și a întrebat-o pe bunica:

— Îmi vine bine, bunico?

— Îți vine ca