O fetiță de 15 ani îmi vindea mărar în fața pieței, cu mâini crăpate de om bătrân. Când am întrebat-o ce-și dorește de Paște, mi-a răspuns ceva ce m-a făcut să-mi las coșul din mână chiar acolo, pe asfalt…

A lătrat un câine bătrân, fără vlagă, mai mult de formă. Apoi s-a auzit un glas subțire dinăuntru:

— Cine e, maică?

A ieșit în pridvor o femeie măruntă, cu basma neagră și cu un pulover cârpit la cot, dar curat, călcat. Bunica. Se sprijinea de tocul ușii cu o mână, iar cealaltă și-o dusese streașină la ochi, să vadă mai bine.

— Bună ziua. Sunt Adriana. Am cunoscut-o pe Ionela ieri, în Roman, la piață.

Nici nu am apucat să termin bine, că din spatele bunicii a apărut ea. În rochia