un câine bătrân, fără vlagă, mai mult de formă. Apoi s-a auzit un glas subțire dinăuntru:
— Cine e, maică?
A ieșit în pridvor o femeie măruntă, cu basma neagră și cu un pulover cârpit la cot, dar curat, călcat. Bunica. Se sprijinea de tocul ușii cu o mână, iar cealaltă și-o dusese streașină la ochi, să vadă mai bine.
— Bună ziua. Sunt Adriana. Am cunoscut-o pe Ionela ieri, în Roman, la piață.
Nici nu am apucat să termin bine, că din spatele bunicii a apărut ea. În rochia aia albastră