cu floricele. O ținea cu amândouă mâinile de fustă, de parcă se temea să nu se șifoneze. Când m-a văzut, s-a făcut roșie ca ouăle din sacoșa mea.
— Dumneavoastră sunteți… doamna de ieri, a zis încet.
— Eu sunt. Am zis să trec să vă spun Hristos a înviat.
Bunica m-a poftit înăuntru cu o grabă și o bucurie care m-au dat gata. Se scuza întruna — că nu a apucat să facă mai multe, că nu se așteptau la musafiri, că doar ce s-au întors de la biserică.
Am intrat într-o