va alege de mine? De Ilia? Cine să mă apere?”
„Viața mea e un adevărat roman polițist. Și eu sunt în rolul principal. Ce groază…”
„Dar am salvat un om. Măcar asta mă bucură.”
Au trecut 24 de ore și Ilia, în sfârșit, a început să-și revină.
Se uita încruntat către fereastră, închidea și deschidea ochii, încercând să-și dea seama unde se află.
— Scuzați-mă, domnișoară… unde sunt? De ce nu sunt la spital?
A, dar cred că vă recunosc… Sunteți taximetrista care m-a salvat atunci, pe drum…
— Nu v-am mulțumit