Maria n-a răspuns pe loc.
S-a aplecat, și-a ridicat geanta și a strâns-o la piept, de parcă ar fi fost singurul lucru sigur din viața ei.
— Domnule Darius… eu sunt o femeie simplă, a spus încet.
Nu știu lumea dumneavoastră. Nu știu tribunale, contracte, vile.
Darius a lăsat capul în jos.
— Știu. De asta mi-e rușine să-ți cer așa ceva.
Dar nu mai am pe nimeni.
Plânsul lui Noah s-a auzit din nou, slab, obosit.
Maria s-a apropiat instinctiv.
L-a luat în brațe fără să-și dea seama.
Copilul s-a liniștit