fratele ei nu răspunse.
Atelierul era la marginea unui sat.
Natalia rămase în mașină.
La început nu văzu pe nimeni.
Apoi ușa metalică se deschise.
Un bărbat ieși cu o cutie de scule.
Avea barba încărunțită și mergea ușor șchiopătând.
Natalia încetă să respire.
— Andrei…
Fratele ei se întoarse.
Bărbatul ridică privirea.
Cutia îi căzu din mână.
Uneltele se împrăștiară pe ciment.
Nimeni nu mai avea nevoie de o fotografie.
Era Victor.
Mai slab.
Mai bătrân.
Dar era el.
— Natalia?
După șase ani în care vorbise cu fotografia