Am rămas câteva secunde fără cuvinte.
Nu pentru că m-ar fi jignit.
Ci pentru că, în sfârșit, am înțeles.
Tot.
Nu era vorba de rușine.
Nu era vorba de valori.
Era vorba că femeia asta nu voia o relație.
Voia doar… confort.
Ieșiri.
Atenție.
Plătite.
Am tras aer adânc și am pornit motorul.
„Te duc acasă,” i-am spus calm.
Ea s-a uitat la mine, ușor surprinsă.
Probabil se aștepta să insist. Sau să mă scuz.
N-am făcut nici una, nici alta.
Pe drum,