Ea s-a întors.
— Pentru ce? Ca să-mi explici că și soția ta e o neînțelegere?
A deschis ușa.
Înainte să iasă, s-a uitat la mine.
— Îmi pare rău.
Am dat încet din cap.
Nu eram prietene.
Probabil nu aveam să ne mai vedem niciodată.
Dar în seara aceea nu mai eram nici rivale.
Larisa a plecat.
Costel a rămas în mijlocul holului.
— Și acum?
M-am uitat la geanta lui de voiaj.
— Acum nici măcar nu trebuie să-ți fac bagajul. Îl ai deja.
— Elena…
— În seara asta dormi în altă parte.