lume, unul la Torino, și cum a rămas ea singură în casa aia mare, cu caprele și cu ograda.
— Poate n-o să-i pice bine că vin neanunțată, a zis la un moment dat, și degetele i s-au dus iar la nodul basmalei. Dar sunt mama lui. Mama nu are nevoie de invitație.
Mi-a rămas propoziția asta în minte toată ziua.
Când am ajuns la Cluj, am ajutat-o să coboare. I-am făcut semn unui taxi din stație și am pus plasele în portbagaj. Aveam ședința mea, întârziasem, dar