O bătrână m-a oprit pe peron și m-a întrebat, cu vocea tremurândă, dacă ăsta e trenul de Cluj. Avea două plase grele și basmaua legată strâns. Peste o oră aveam să aflu că nu-și anunțase fiul că vine — și de ce…

 

Veta a rămas cu gura întredeschisă. A privit numărul de pe ușă, apoi biletul din palmă, apoi iar ușa.

 

— Da’ aici e scris… mi-a scris el aici… E treizeci și patru, uite.

 

— E treizeci și patru, așa e. Dar el nu mai stă aici, doamnă. Noi am cumpărat de la o agenție.

 

Am văzut cum i se înmoaie umerii. A strâns borcanul mai tare, de parcă i-ar fi fugit și ăla. Mâna liberă i s-a dus, fără să vrea, la nodul basmalei.

 

S-a deschis o