Veta a rămas cu gura întredeschisă. A privit numărul de pe ușă, apoi biletul din palmă, apoi iar ușa.
— Da’ aici e scris… mi-a scris el aici… E treizeci și patru, uite.
— E treizeci și patru, așa e. Dar el nu mai stă aici, doamnă. Noi am cumpărat de la o agenție.
Am văzut cum i se înmoaie umerii. A strâns borcanul mai tare, de parcă i-ar fi fugit și ăla. Mâna liberă i s-a dus, fără să vrea, la nodul basmalei.
S-a deschis o