apropiindu-se de ușă.
Partea 2continuarea poveștii
„Aici nu stă niciun Costel”
S-a deschis ușa și în prag a apărut o femeie tânără, în halat de casă, cu un copil mic agățat de picior. Nu era nevasta lui Costel. Nu era nimeni pe care Veta să-l fi văzut vreodată.
— Bună ziua, a zis Veta, nesigură. Costel e acasă? Costel, băiatul meu.
Femeia s-a uitat la noi, la plase, la borcanul din brațele bătrânei.
— Aici nu stă niciun Costel, doamnă. Noi stăm de vreo doi ani.