Niște cunoștințe s-au invitat singuri la noi la țară „la un grătar”

pentru că le era foame, au început să curețe farfuriile.

La un moment dat, Mihai a întrebat:

— Și chiar n-aveți deloc carne?

— Avem.

Am răspuns fără ezitare.

— Dar nu este pentru astăzi.

A ridicat mirat privirea.

— Cum adică?

— Este cumpărată din banii noștri, după ce v-am spus că nu ne permitem să suportăm încă un grătar pentru patru persoane. Am luat-o doar ca rezervă, în cazul în care vă țineați de promisiune și veneați cu ceva de calitate. Din moment ce ați decis că noi trebuie să plătim tot, am