pentru că le era foame, au început să curețe farfuriile.
La un moment dat, Mihai a întrebat:
— Și chiar n-aveți deloc carne?
— Avem.
Am răspuns fără ezitare.
— Dar nu este pentru astăzi.
A ridicat mirat privirea.
— Cum adică?
— Este cumpărată din banii noștri, după ce v-am spus că nu ne permitem să suportăm încă un grătar pentru patru persoane. Am luat-o doar ca rezervă, în cazul în care vă țineați de promisiune și veneați cu ceva de calitate. Din moment ce ați decis că noi trebuie să plătim tot, am