Niște cunoștințe s-au invitat singuri la noi la țară „la un grătar”

fără să spună un cuvânt.

Mihai îl privea nedumerit.

— Chiar asta mâncăm?

— Exact asta avem pregătit pentru ceea ce ați adus voi, i-am răspuns.

Alina și-a schimbat imediat tonul.

— Vai, dar nu trebuia să iei totul atât de literal. Se mai întâmplă. Suntem prieteni.

— Tocmai pentru că suntem prieteni am crezut că vă țineți de cuvânt.

Nimeni n-a mai spus nimic câteva minute.

Dovleceii sfârâiau pe grătar și miroseau surprinzător de bine. I-am servit cu brânză, lipie și sos de iaurt cu usturoi.

Au mâncat.

Mai întâi fără chef.

Apoi,