fără să spună un cuvânt.
Mihai îl privea nedumerit.
— Chiar asta mâncăm?
— Exact asta avem pregătit pentru ceea ce ați adus voi, i-am răspuns.
Alina și-a schimbat imediat tonul.
— Vai, dar nu trebuia să iei totul atât de literal. Se mai întâmplă. Suntem prieteni.
— Tocmai pentru că suntem prieteni am crezut că vă țineți de cuvânt.
Nimeni n-a mai spus nimic câteva minute.
Dovleceii sfârâiau pe grătar și miroseau surprinzător de bine. I-am servit cu brânză, lipie și sos de iaurt cu usturoi.
Au mâncat.
Mai întâi fără chef.
Apoi,