— El era viu când am plecat de la fermă, a spus Caleb încet.
Peste cimitir s-a lăsat o liniște apăsătoare.
Claire a simțit că i se înmoaie picioarele.
— Ce ai spus?
— Era rănit, dar trăia. Doctorul de pe ambulanță zicea că are șanse. Numai că tata m-a pus să fac ceva înainte să ajungem la spital.
— Nu mai minți! a izbucnit ea.
Caleb și-a frecat fața cu palmele.
— Nu mint. Mi-a spus că, dacă oamenii află că încă respiră, n-o să-l lase în pace. Ferma era îngropată în datorii. Banca