Niște cunoștințe s-au invitat singuri la noi la țară „la un grătar”

hotărât să o păstrăm pentru familia noastră.

Alina s-a înroșit.

— Exagerezi…

— Nu cred.

Am început să strâng farfuriile.

— Voi ați economisit câteva sute de lei. Noi urma să plătim mâncarea, băutura, cărbunii, pâinea, salatele și carnea. Iar asta vi s-a părut normal.

Soțul meu, care până atunci tăcuse, a spus calm:

— Dacă ne spuneați de la început că nu vreți sau nu puteți cumpăra carne, rezolvam altfel. Dar ați promis și apoi ați venit convinși că vom suporta noi totul.

Mihai a rămas fără replică.

Pentru prima dată în toți