hotărât să o păstrăm pentru familia noastră.
Alina s-a înroșit.
— Exagerezi…
— Nu cred.
Am început să strâng farfuriile.
— Voi ați economisit câteva sute de lei. Noi urma să plătim mâncarea, băutura, cărbunii, pâinea, salatele și carnea. Iar asta vi s-a părut normal.
Soțul meu, care până atunci tăcuse, a spus calm:
— Dacă ne spuneați de la început că nu vreți sau nu puteți cumpăra carne, rezolvam altfel. Dar ați promis și apoi ați venit convinși că vom suporta noi totul.
Mihai a rămas fără replică.
Pentru prima dată în toți