am cunoscut-o.”
A tras mașina pe dreapta.
Motorul mergea încet, iar afară treceau mașinile cu viteză.
Ea se uita fix la mine.
— „Cine sunteți?”
Pentru prima dată după zeci de ani, mi-a fost frică să spun adevărul.
Nu de mine.
De ce avea să simtă ea.
— „Eu sunt Ion Dumitrescu.”
— „Și?”
— „Tatăl tău.”
A izbucnit imediat.
— „Nu! Tatăl meu a murit!”
Am simțit cum mă lovește replica aia direct în piept.
Așa îi spusese Elena.
Că murisem.
Maria Andreea respira greu acum.
— „Mama mi-a spus că tata a murit într-un