Miliardarul a dat-o afară pe bonă fără să spună un cuvânt

la firmă.

— Unde e Elena? a întrebat el brusc.

Prea târziu.

Șoferul pornise deja mașina Elenei spre autogară. Cu ultimii bani rămași, ea cumpărase un bilet spre Ploiești. O cameră ieftină, o pauză de gândire. Atât își permitea.

Când a ajuns acolo, s-a așezat pe pat și a scos peria din geamantan. A ținut-o strâns în mână și a plâns în tăcere, ca un copil obosit.

A doua zi dimineață, cineva a bătut la ușă.

— Elena Moraru? a întrebat o voce cunoscută.

Era Victor. Fără costum. Fără aerul de om