la firmă.
— Unde e Elena? a întrebat el brusc.
Prea târziu.
Șoferul pornise deja mașina Elenei spre autogară. Cu ultimii bani rămași, ea cumpărase un bilet spre Ploiești. O cameră ieftină, o pauză de gândire. Atât își permitea.
Când a ajuns acolo, s-a așezat pe pat și a scos peria din geamantan. A ținut-o strâns în mână și a plâns în tăcere, ca un copil obosit.
A doua zi dimineață, cineva a bătut la ușă.
— Elena Moraru? a întrebat o voce cunoscută.
Era Victor. Fără costum. Fără aerul de om