Mama murise de 3 ani când vecina ei a venit la poartă cu un plic: „Mi-a spus să ți-l dau doar în ziua în care soțul tău va încerca să-i vândă casa.”

Antonela m-a văzut peste gard și m-a întrebat:

— Nu-ți pare rău că n-ai vândut?

M-am uitat spre casă.

— Nu. Cred că mama nu mi-a lăsat doar o casă.

— Dar ce?

Am zâmbit.

— Un loc în care am învățat, în sfârșit, să spun „nu”.

Și abia atunci am înțeles de ce păstrase plicul acela trei ani.

Mama nu încercase să-mi spună ce să fac.

Încercase doar să se asigure că, atunci când va veni momentul, voi putea decide singură.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost