Antonela m-a văzut peste gard și m-a întrebat:
— Nu-ți pare rău că n-ai vândut?
M-am uitat spre casă.
— Nu. Cred că mama nu mi-a lăsat doar o casă.
— Dar ce?
Am zâmbit.
— Un loc în care am învățat, în sfârșit, să spun „nu”.
Și abia atunci am înțeles de ce păstrase plicul acela trei ani.
Mama nu încercase să-mi spună ce să fac.
Încercase doar să se asigure că, atunci când va veni momentul, voi putea decide singură.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost