pus din nou flori în curte.
Iar mașina de cusut a rămas exact unde fusese.
Într-o după-amiază am găsit fața de masă pe care Ovidiu o pătase în ultima noastră seară acolo.
Pata nu mai ieșea complet.
Am fost gata s-o arunc.
Apoi m-am răzgândit.
M-am așezat la mașina mamei și, peste locul pătat, am cusut încet o ramură cu frunze verzi.
Nu era perfectă.
Dar nici nu trebuia.
Când am terminat, am întins fața de masă pe masa din bucătărie și am deschis larg ferestrele.
În curte înfloriseră pomii.