Mama murise de 3 ani când vecina ei a venit la poartă cu un plic: „Mi-a spus să ți-l dau doar în ziua în care soțul tău va încerca să-i vândă casa.”

consideram normale.

Felul în care lua decizii și apoi mă „informa”.

Felul în care banii mei deveneau „banii noștri”, dar dorințele lui deveneau „necesități”.

Felul în care orice împotrivire din partea mea era numită dramă, încăpățânare sau lipsă de logică.

Casa nu ne distrusese căsnicia.

Casa doar aprinsese lumina într-o cameră în care eu trăisem prea mult pe întuneric.

Câteva luni mai târziu ne-am despărțit.

Iar casa mamei nu numai că n-am vândut-o, dar am început să o repar.

Am păstrat veranda.

Am curățat livada.

Am reparat ferestrele și am