Mama murise de 3 ani când vecina ei a venit la poartă cu un plic: „Mi-a spus să ți-l dau doar în ziua în care soțul tău va încerca să-i vândă casa.”

L-am ascultat.

Altădată, probabil, după zece minute aș fi cedat.

De data aceasta nu.

— Casa rămâne.

— Și mașina?

Întrebarea a venit atât de repede încât aproape am râs.

Mama avusese dreptate.

— Mașina ți-o cumperi din banii tăi, Ovidiu.

S-a uitat lung la mine.

— Nu te recunosc.

— Poate pentru că n-ai fost niciodată interesat să mă cunoști. Era suficient să fac ce spuneai tu.

A plecat în acea după-amiază furios.

Credeam că se va liniști.

Nu s-a întâmplat.

În săptămânile următoare am început să observ toate lucrurile pe care înainte le