busuioc sub pernă.
— Nu e durere din trup — a spus rar. — E ceva prins acolo. De supărare veche. De frică. De necaz nerostit.
Alexandru a simțit un nod în gât.
— Mama mea n-a plâns niciodată — a spus. — A dus totul singură.
Ana a dat din cap.
— Asta e problema.
A mai trecut un minut. Două. Camera era tăcută.
Deodată, respirația doamnei Maria s-a liniștit. Fața i s-a destins. Mâna care tremura s-a oprit.
Alexandru a simțit cum i se umezesesc ochii.
— Mamă? — a șoptit.
Doamna Maria a deschis ochii.