vecina mamei, doamna Lidia, mă aștepta pe hol.
M-a îmbrățișat imediat.
— Slavă Domnului că ai ajuns…
— Cum este?
— Medicii spun că este stabilă, dar trebuie operată urgent.
În acel moment, un medic a ieșit din secția de Terapie Intensivă.
S-a uitat spre mine.
Apoi și-a mutat privirea spre Alejandro.
A rămas câteva clipe nemișcat.
— Domnule Robles?
Alejandro a părut surprins.
— Da…
— Dumneavoastră chiar nu vă amintiți?
— Ar trebui?
Doctorul a zâmbit ușor.
— Au trecut aproape treizeci de ani.
Erați doar un copil.
Ați fost adus aici după un accident grav.