Mama mea a schimbat numele fiului meu în fața altarului, iar când am ridicat vocea, zâmbetul ei a dispărut

început să meargă ținându-se de canapea. Într-o duminică, mi-a adus o foaie mototolită.

Desenase trei oameni, un soare uriaș și un cerc portocaliu în mijlocul unei hăinuțe.

—Ce este aici? l-am întrebat.

—Roata, a spus el.

Încă nu pronunța toate cuvintele, dar pe acela îl știa.

Am pus desenul pe frigider, lângă fotografia lui don Teodoro.

Într-o dimineață de noiembrie, a venit primul îngheț. Teodoro a apăsat nasul pe geam și a râs când a văzut acoperișurile albe.

—Zăpadă?

—Încă nu. Doar frig.

—Atunci punem roata?

—Da, o punem.

În