Mama mea a schimbat numele fiului meu în fața altarului, iar când am ridicat vocea, zâmbetul ei a dispărut

seara aceea, am scos hăinuța veche din cutia cu amintiri. Era prea mică pentru el, dar mica roată de aramă rămăsese prinsă de margine. Am desprins-o cu grijă și am cusut-o pe ghiozdanul lui albastru.

Telefonul a vibrat.

Era un mesaj de la mama.

„Am vândut casa. Am nevoie să te văd o singură dată. Îți promit că nu voi mai vorbi despre nume.”

Am citit mesajul până când ecranul s-a stins.

Apoi am răspuns:

„Nu te mai împiedic să-ți trăiești alegerile. Dar nici nu te mai las să intri