seara aceea, am scos hăinuța veche din cutia cu amintiri. Era prea mică pentru el, dar mica roată de aramă rămăsese prinsă de margine. Am desprins-o cu grijă și am cusut-o pe ghiozdanul lui albastru.
Telefonul a vibrat.
Era un mesaj de la mama.
„Am vândut casa. Am nevoie să te văd o singură dată. Îți promit că nu voi mai vorbi despre nume.”
Am citit mesajul până când ecranul s-a stins.
Apoi am răspuns:
„Nu te mai împiedic să-ți trăiești alegerile. Dar nici nu te mai las să intri