mai târziu, ne-am mutat într-un apartament mic din Puebla. Nu era luxos. Bucătăria avea un robinet care picura, iar iarna curentul intra pe sub fereastră.
Dar nimeni nu ne mai deschidea sertarele.
Esteban a început să lucreze într-un atelier auto. Eu am acceptat un post într-o librărie, unde mirosea a hârtie și scorțișoară. În fiecare dimineață, îmi beam cafeaua lângă vitrină și priveam oamenii cum trec prin oraș.
Viața mea nu devenise perfectă.
Devenise a mea.
Teodoro a crescut repede. La câteva luni după botezul care nu avusese loc, a